Cred că am mai zis-o și înainte. E greu pentru mine să înțeleg viața fără citit. În sensul ei cel mai profund, dar și practic. Am citit de mic. Nu am fost precoce, nu am citit Platon și Kant la 5 ani. Am început-o cu o Biblie cu fotografii, benzi desenate, cu Creangă, cu Andersen. Ca orice copil obișnuit. De atunci nu m-am oprit.
Statisticile mă transformă într-o excepție. Nu m-am obosit să le caut pentru că ar fi de-a dreptul deprimant. Oameni care cumpără 3-4 cărți pe an, care citesc cam tot pe atâta. Într-un fel de înțeles, nu toată lumea are timp să stea cu nasul în cărți (sau în cărțile pe care și-ar dori să le citească). Viața are prostul obicei de a ridica obstacole care-i împiedică pe bibliofili să stea la taclale cu cărțile preferate.
Chiar și așa, poți citi o carte pe săptămână. Ți-ai făcut o rezervă de 52 de cărți într-un an. E ceva. Am ajuns să nu mai privesc cu ochi răi cantitatea. Poți citi biblioteci întregi dar toată cunoașterea să-ți treacă pe lângă urechi și să rămâi aceeași persoană limitată și negativă. Așa că cel mai mic efort este de aplaudat cinci minute încontinuu Sala-Palatului-Style.
Zic asta și pentru că majoritatea cărților bune, cărților necesare, atractive rămân în jurul a 300 de pagini. Mai există câte un Război și pace, Pe aripile vântului sau Istoria culturii și civilizației care să stârnească anxietate. În general însă, literatura și non-ficțiunea sunt mai digerabile cantitativ. Recent am împachetat Dincolo de ordine în patru zile citind 100 pagini pe zi.
Dar, cum ar spune americanul, You re preaching to the choir. Un om care e dispus să citească o carte într-o săptămână sau două, e dornic să cuprindă informația și aventura de pe paginile acesteia. Ei însă sunt excepția în interiorul căreia mă deplasez și eu.
Anual se prezintă statistici pe diverse teme, mai ales despre lectura în Uniunea Europeană. Și ca o tradiție întunecată, Romania reușește să demonstreze o consistență impresionantă păstrând locul codașe cu insistență.
Explicat într-un mod plastic, mai bine de jumătate din populația țării nu a citit sau nu citește Biblia, Alice în țara minunilor, Dune, Sapiens, Maimuța goală, Costul uceniciei, Marele Gatsby, Fluturi, Eficiența în 7 trepte, Jurnalul lui Anne Frank și lista continuă spre infinit...
În zilele în care sunt cuprins de acedie și nu pot face nimic altceva decât să mă holbez în fața ecranului de laptop mă simt parte a acestei mulțimi. Dar apoi, seara, am un simțământ de stânjeneală știind că am pierdut o zi din viață într-un mod contraproductiv. Puteam să descopăr ceva, dar am ales să trândăvesc. Ruptura nu durează mult, chiar dacă uneori se repetă.
Nu vă speriați, acum că e gata postarea nu am să scot din mânecă Soluția Salvatoare sau Răspunsul Corect. Nu sunt politician să o fac. Am vrut doar să exprim cumva gândul care-mi stătea în minte. Pentru a schimba situația nu prea există soluții facile și de scurtă durată.
Poate ar fi bine să închei cu un fel de ecuație. Nu mă prea pricep la matematică, dar unele operații se pot aplica și practic. Un element al problemei este imensa masă de oameni care nu văd în lectură (de orice fel) un beneficiu. Pe de altă parte, se poate vedea impactul acestei mentalități. Sau să fie ele legate?
Ce vedem la televizor? Ce are prioritate în spațiul public? Cine ne reprezintă? Cine apare prima dată când intri pe Youtube fără un cont? Cum se manifestă respectul în țară? Câtă valoare au cei care sunt în lipsă? Cât preț punem pe mediul înconjurător? Cât de mult contează trecutul? Cât de ușor putem fi mințiți? Cum facem selecția valorilor care ne motivează? Care este scopul nostru? Care este moștenirea pe care o lăsăm în urma noastră?
Răspunsurile la aceste întrebări sunt paralele cu lectura, cu interiorizarea cărții. Cu siguranță putem fi buni și fără cărți, dar în același timp ele sunt un tezaur care modelează societatea. Strunit bine oferă avantaje de neimaginat. Cu toate relele ei, civilizația occidentală, căreia îi culegem roadele, s-a născut din copertele cărților care au definit-o. Acest proces se repetă și la nivel individual. Cărțile s-ar putea să fie elementul care să schimbe ecuația națională, probabil în bine. Mai rămâne de văzut dacă teoria va apuca să-și dea mâna cu practica.
sursa foto: https://unsplash.com/photos/4cWNnW14NsU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu