La fel ca toate lucrurile bune din viața mea și acesta este venit pe moment și în al doisprezecelea ceas...
După cum am pomenit și-n ultima postare zilele astea survolez pe cărările amintirilor cu ajutorul Facebook-ului. Parcă îmi vine să-mi cer scuze celor care din greșeală au dat peste vreun share de-al meu care n-a avut nicio substanță. Și multe or fost alea de genul ăsta. Au fost și postări bune, când vorbeam de cărți și monumente.
Oricuuum, să revin la subiect. Postarea asta nu-i nimic mai mult decât un anunț. Fiind în atmosfera asta nostalgică mi-a trecut prin minte o idee pe care am să o și pun în practică pentru că e blogul meu și nah... La subiectul ăsta chiar nu mă interesează vizualizările, e o cale de a pune pe hârtie niște gânduri îmbătrânite.
Ca să nu mai prelungim lipsa de suspans... m-am gândit să mă folosesc de trecerea a zece ani pentru a povesti despre ce a trecut. Mental vorbind, în dreptul meu aici e o barieră mare care a fost trecută. Nu acum, ci în 2011. Prima a fost în 2007 când am obținut un al doilea cămin portabil prin începerea liceului. A fost prima ieșire serioasă în lume dincolo de hotarele cunoscutului. Iar 2011, a doua parte, a fost un serios șut în fund care m-a trimis până în capătul celălalt al țării, la Capitală.
Am scris deja pe 27 mai ce a însemnat sfârșitul liceului și aș continua pe cât posibil cu cele mai importante date ce vor schimba prefixul peste câteva zile. Ca să dau la o parte cortina puțin, am să vorbesc despre prima călătorie cu trenul la București, despre prima impresie despre București, despre campusul unde am stat și mai văd eu ce.
Daaar... ca să mă întorc la ce am zis la început, am luat-o cam târziu. Și pentru context, aș vrea să mai povestesc câte ceva despre liceu. Nu se poate saltul de la Macea la București fără Arad. Așa că mai sunt câteva gânduri pe care vreau să le aștern înainte de a vă urca în trenul de noapte ce a plecat înspre Capitală acum zece ani.
Cam atât. Țineți aproape. Dacă vreți. Eu tot am să mă scriu.
*cu privire la numele (să-i spunem) rubricii, am fost cam constrâns de trecut. Cezariană are o altă conotație așa că a trebuit să găsesc un compromis
sursa foto: https://unsplash.com/photos/vcPtHBqHnKk
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu