În sfârșit împlinim promisiuni...
În vremea în care jeleam absența internetului citeam o carte tare mișto pe care am vrut să pun mâna de când am văzut-o în oferta editurii Publica. Ăștia îs genul de editură un pic outsideri care și-au făcut repede un nume cu cărți mișto și cam scumpicele, ca să fim sinceri până în măduvă (spoileeers!).
Nu am vrut să cumpăr cartea pentru că oi fi pasionat de medicină, ci mai degrabă pentru că îmi place istoria. Și e o carte biografică. După ce am citit-o, zic că e destul de importantă. Și că ar merita citită. După cum se vede și în fotografia de mai sus, e vorba despre biografia doctorului britanic Joseph Lister.
Am să încerc să nu zic multe despre ea ca să las curiozitatea să vă roadă și măcar să citiți cine o fost Lister și ce a făcut el. Nu exagerez dacă aș crede că a fost o personalitate marcantă din istoria umanității. Evăr. El a reușit să aducă alinare și să transforme spitalele Majestății Sale din loterii în spații de vindecare. Ce a făcut el mai exact? A descoperit un tratament împotriva infecțiilor spitalicești.
Am rezumat cartea în două cuvinte. Nu-i mare lucru, mai ales că am luat toată frumusețea din actul lecturii. Autoarea reușește să țină echilibrul dintre povestea personală și cercetarea științifică și să producă o carte palpitantă, pe cât e de terifiantă. Centrul de echilibru este Lister, credinciosul și neobositul Lister.
Contrar dezbaterilor vremii, cel născut într-o familie de quakeri și păstrând frica de Dumnezeu restul vieții, a decis să plonjeze în studiul medicinei. Tatăl său, Joseph Jackson, și-a ocupat timpul liber cu studiul opticii, fiind fascinat de posibilitățile universului deschis înaintea lui. Această poftă de cunoaștere s-a transmis și fiului său.
Toată viața Lister nu s-a oprit din învățat. A stat pe lângă cei mai importanți profesori, a furat meserie și a căutat să meargă mai departe de cunoștințele inexacte ale vremii sale. A luat parte la marea dezbatere medicală a vremii care, dacă ar fi avut un alt campion, ar fi putut duce la falimentul spitalelor și la o evoluție total diferită a medicinei.
Aici vreau să mă opresc cu Lister. Este o personalitate remarcabilă care merită toată aprecierea și care poate fi un model de seriozitate, cinste și echilibru. Mai e o altă latură care mi se pare de asemenea fascinantă. Autoarea cărții nu dă înapoi din a descrie atmosfera și starea de fapt a Angliei secolului al XIX-lea.
Știți momentul acela în care visați să o fi văzut, nu știu pe Jane Austen, sau să dați mâna cu Charles Dickens, cu regina Victoria sau mai știu io ce alte gânduri v-au umblat prin minte? Lăsați-o baltă.
E greu să-ți imaginezi că trebuie să dăm timpul înapoi cu doar o sută cincizeci de ani ca să ne trezim într-un fel de coșmar microbian. Efectele Revoluției Industriale au făcut ca trăitul în orașele mari să fie un coșmar pentru oamenii simpli. Regulile igienice erau absente complet și asta ducea la epidemii devastatoare care făceau ravagii.
Nici cazurile individuale nu erau mai fericite. Dacă erai suficient de bolnav încât să trebuiască să ajungi într-un spital erau șanse mari să nu te întorci viu de acolo. Dacă te întorceai viu treceai prin chinuri groaznice pentru a te vindeca. Țineți minte, abia în 1846 (!) s-a realizat prima operație cu anestezie. Înainte de asta pacientul era treaz în vreme ce doctorul își făcea treaba.
O altă chestie care azi pare greu de crezut e greutatea cu care ideile lui Lister au fost acceptate. Avem un caz mai aproape, pe Ignaz Semmelweiss, cel care a înțeles un lucru simplu. Dacă medicii s-ar spăla pe mâini și ar dezinfecta ustensilele când fac trecerea de la autopsii la salonul de nașteri, mortalitatea ar scădea drastic. Și așa a fost! Soarta lui? I-au dat distincții aurite? Nup, l-au băgat la ospiciu.
Tot așa nici pe Lister nu prea l-au băgat în seamă. Mai mult au vrut să-i bage bețe în roate. Pur și simplu nu înțelegeau ce atâta tura-vura cu spălatul pe mâini și dezinfectarea atentă a rănilor (s-ar putea să nu explic prea bine, my medicinese is rusty). Dar omul a fost suficient de încăpățânat încât să nu-i bage în seamă pe toți cei care i s-au opus și le-a prezentat dovezi peste dovezi până când nu mai a existat nicio îndoială că ceea ce spunea era adevărat. Și astăzi trăim în lumea lui Lister.
Am vrut să scriu astea pentru că, atunci când am citit cartea, mi-am dat seama ce binecuvântare este să trăim în zilele noastre. Stăm pe umerii giganților care și-au dedicat viața îngrijirii și îmbunătățirii metodelor de vindecare. Putem să ne plângem cât vrem, și sunt încă multe lucruri care lasă de dorit, dar suntem departe de amputări fără anestezie, de medici care vin să te consulte și-ți lasă niște amintiri de la ultima lor autopsie ș.a.m.d. O parte din merit se datorează și bătrânului Lister.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu