În ultima postare, deși am promis că n-am să o fac, m-am plîns de limitele în care m-am încîlcit anul trecut. Nu-mi stă în fire să-mi plîng de milă (de cele mai multe ori), dar în unele momente realitatea trebuie privită și acceptată așa cum este.
Cu toate acestea, anul trecut nu a fost un eșec total. S-au întîmplat lucruri bune, s-au învățat lecții prețioase (probabil cea mai importantă, că mai sunt încă multe de învățat) și s-au făcut progrese. Și mă gîndeam să le înșir pe-o ciornă virtuală.
Nu de laudă, că nu-mi place să mă laud. Nu înseamnă nimic pînă la urmă. Ce am făcut e ceea ce aș fi făcut oricum, ceea ce îmi este mie natural, la fel ca respiratul. Cred că am scris în prima postare despre Labirinturile de lut de acea mîndrie care nu e egocentrică, ci e mîndria ziuașului, care își șterge fruntea și se uită la munca pe care a depus-o în mod susținut. Așa că, să vă zic ce-am făcut anul trecut.
-am citit mult, să încep cu asta. Nu mi-a ieșit socoteala de pe Goodreads, dar am citit după puteri. Am vrut să pun la pămînt 92 de cărți, nu mi-a ieșit, așa că m-am oprit la 76. Adevărul e că am și recitit cîteva opere anul trecut. Mi-a prins bine.
-de scris, am dat sfoară în țară cît am putut. Anul trecut au ieșit de la tipar Ocolul inimii și-al clipei, colecție ce cuprinde cele mai lungi texte scurte scrise de mine și Zece ani de pribegie un roman lung și drag inimii mele. E o senzație fascinantă și smeritoare să-ți vezi cărțile la tipar și apoi în mîinile cititorilor. Te motivează să fii mai bun ca ieri și să dai ce-i mai bun din tine
-pe lîngă aceasta am contribuit cu patru texte scurte pentru revista arădeană Gutenberg. Un exercițiu interesant și solicitant pînă la urmă, pentru că una e să scrii cît vrei, alta să cuprinzi totul într-o foaie A4. De asemenea lupți și cu riscul de a-ți repeta ideile în alte forme. Așa că mintea, la fel ca guma de mestecat se întinde la maxim!
-grosul creativității s-a îndreptat înspre revista Timpul Londra. Sunt recunoscător pentru spațiul oferit pentru a vorbi despre lucruri care îmi plac. Am adăugat recenzii ale cărților care au avut un impact asupra mea în acest an nu au fost puține. Am scris 22 astfel de articole, reușind ca pînă la aniversarea de un an (septembrie 2021) să completez 30 de articole (o cifră simbolică pentru mine). Nu mi-a reușit să termin 40 pînă la sfîrșitul anului, dar trebuie să-mi găsesc o altă țintă pentru 2022.
-o altă colaborare e cu site-ul Credința.azi, o inițiativă tinerească cu aspect creștin, în care am publicat cîteva recenzii de cărți cu tentă spirituală. E un început și rămîne de văzut cum va arăta contribuția ulterioară
-cel mai neașteptat contact a fost cu siguranță cel care a dus la apariția unui text scurt în revista online Opt.motive. În mod neașteptat am primit un mesaj din partea doamnei Doina Ruști, în dreptul căreia am scris o recenzie pe vremea cînd eram la Biblioteca Respiro, invitîndu-mă să ofer un text pentru această revistă. După ce m-am trezit din leșin m-am pus pe lucru și a ieșit La Praga vremea este instabilă. A fost de asemenea o onoare neașteptată să pot contribui infim la un proiect atît de titrat
-nu în ultimul rînd am scris pe blogul meu, redenumit Cronicile lui Cezar, pentru a continua tradiția și a o reînnoi. Am scris 81 de postări, de două ori mai mult ca în 2020. Am vrut să-l folosesc pe post de interfață pentru reclamă la carte, dar nu m-am putut abține și am revenit la ale mele. Așa că blogul tot despre ce zic eu este,cărțile fiind parte importantă din acest fenomen natural ce-mi poartă numele
Gata, am tras linia suficient de bine. Au fost mai multe ca-n 2020, puteau fi și mai multe. Idealul ar fi ca pentru 2022 să se dubleze toate. Dar cum ziceam în postarea anterioară, am renunțat la planuri urieșești. O luăm ușor, propoziție cu propoziție, și în 2023 tragem din nou linie. Să ne citim cu bine, pînă atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu