Coborâm, dar parcă drumul la vale este puțin mai greu.
E greu de crezut că în mai puțin de două cărți voi termina saga lui King, dar uite că cine e destul de răbdător ajunge să vadă capătul încercării sale literare. Mă tot întreb cât mi-ar lua să citesc epopeea lui Marcel Proust...
Dar să revenim la lucruri mai explozive. După două cărți care au avut privirea îndreptată spre trecut, ne întoarcem în prezent și ne pregătim pentru saltul din ultimul volum. Pentru o carte de 860 de pagini nu foarte multe lucruri se petrec în Lupii din Calla.
Ka-tetul se apropie de orășelul eponim și hotărăște să-i ajute pe localnicii care sunt atacați odată la o generație de călăreți ce fură unul din cei doi gemeni născuți în fiecare familie. Are loc o perioadă de pregătire și o confruntare finală. Iar romanul se încheie deschizând ușa (pun intended) pentru următorul volum din serie.
Este un rezumat frust, pe deplin incorect. Într-un fel. Pentru că fiecare acțiune din cele pe care le-am menționat este întinsă suficient de multă încât să putem privi la microscop sufletele personajelor care le întreprind. Mai mult decât atât vedem cum acționează ka-tetul într-un mod tradițional, îi vedem din postura de cowboy protejând o comunitate de o amenințare cronică.
Aici se face diferența între critica, parțial corectă, că de fapt romanul este în bună măsură Cei Șapte Magnifici cu personajele pe care le știm prea bine, și ceea ce se vede pe pagină. Tocmai personajele, luptele lor și emoțiile care îi definesc și ne fac să le apreciem și să citim 800 de pagini chiar dacă rezultatul este cel așteptat de la bun început.
Ah, da și mai apare un personaj care tulbură apele. Să facem un pas în spate. S-ar putea să urmeze spoilere, așa că tratați cu atenție ceea ce urmează să citiți.
S-ar putea să știți, dar Turnul Întunecat nu este doar o serie concentrată în 8 volume. Însuși King s-a dat peste cap pentru a uni alte volume cu aceasta, și practic tot ceea ce a scris el. Nu zic mai multe pentru că încă nu s-a deschis evantaiul explicațiilor depline. Important acum este că părintele Callahan, protagonist al romanului Salem Lot apare aici ca un personaj cu drepturi depline și un rol esențial în desfășurarea acțiunii.
Am putea spune că deturnează firul narativ, trimițându-ne înapoi în timp, dezvăluindu-și povestea după finalul cărții în care a fost prezent. Nu am citit-o așa că e ceva proaspăt, și pot spune că aceea a fost o parte a cărții atractivă ca desfășurare. Poate puțin lungită, dar interesantă și necesară pentru deznodământ.
Până la urmă narațiunea se sprijină pe deciziile personajelor care învață să lucreze împreună și să renunțe la individualism și la oportunitatea păstrării unor informații față de ceilalți membri ai grupului. Efectele sunt de cele mai multe ori pozitive, tulburătoare și într-un final negative. Cred că este o senzație frustrantă să nu ai următorul volum pe noptieră pentru a trece cât mai repede la citit.
Per total Lupii nu m-au dat pe spate. Aș putea găsi o paralelă cu Vrăjitorul și globul de cristal, din perspectiva intrării într-o comunitate nouă căruia îi descoperim obiceiurile, iminența unui atac și desfășurarea acestuia. Însă cartea anterioară are o greutate emoțională în plus, o coerență și concluzie mai satisfăcătoare. Cea de acum pare genul de film Marvel care face puntea înspre un alt film mult mai interesant.
Sună puțin dur, dar așa îmi pare acum. Nu este o carte slabă, poate unele detalii sunt lălăite, dar nu prea mult. Însă nici pe departe nu se ridică la calitatea Vrăjitorului sau chiar a celorlalte trei cărți ce vin înainte. S-ar putea să-mi schimb părerea în timp, dar personal, așa am simțit-o. un pas necesar mai departe înspre Turnul Întunecat.
Hai să închei agasant. Cei care au citit cât de cât despre serie știu ce urmează să scriu. Undeva între scrierea volumului IV și V, King a fost implicat într-un accident destul de grav. Fanii se temeau că va muri și va lăsa seria neîncheiată, așa cum astăzi o altă grupare veghează la căpătâiul lui George RR Martin. Ar fi fost suficient de frustrant ca seria să se încheie cu un flashback și cu ka-tetul gata de noua lor aventură.
După ce și-a revenit King a avut un moment de introspecție și a hotărât să ducă la bun sfârșit seria dintr-o răsuflare. Astfel ultimele trei cărți practic sunt scrise una după alta fără să ridice pixul de pe hârtie. Există avantaje și dezavantaje după câte am citit pe sărite, ca să nu fiu spoilerat. Mai multe, mai târziu. Acum, trebuie să plec mai departe în drumul spre Turnul Întunecat. La cărți bune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu