Într-o mare de fantazie, trebuie să facem opriri pe insula non-ficțiunii.
În primul rând, un memento mori, pentru că eram convins că am citit anul acesta volumul apărut la editura Corint despre orașe. M-am înșelat și timpul afectiv chiar este diferit de timpul normal. Și aceea este o carte bună, poate merită citite amândouă de către cei interesați de subiect.
Revenind, am terminat cărțoiul de la editura Trei, scris de către istoricul Ben Wilson. Mi-a luat aproape o săptămână și mi-a taxat ochii cu scrisul destul de adunat, însă am biruit bestia. Și a meritat acest periplu.
Autorul își ia vreo 400 și ceva de pagini ca să ne introducă în lumea complexă și întrețesută a orașelor, acele așezări fără de care nu putem trăi (sau în care ne petrecem viața). Ar fi interesant de văzut dacă perspectiva unui rural este diferită de experiența citadinului care nu cunoaște altceva decât traiul la oraș.
Revenind la oile noastre, volumul este un mozaic de doisprezece (?) capitole care descriu istoria urbană din perspectiva unora dintre cele mai importante metropole din istorie începând cu Uruk și Roma, încheind cu New York și Lagos, capitala Nigeriei. Găsim tiparele, asemănările, dar și diferențele care le-au adus notorietate, dar mai ales inovațiile care au fost preluate la scară globală de către imitatorii fideli.
Nu știu exact la ce mă așteptam, dar formatul cărții m-a luat puțin pe nepregătite. Mai citisem o carte despre orașele din Mediterana în epoca medievală, cred și acolo am dat peste multe anecdote, mai multe decât îmi închipuiam. De această dată m-am lăsat convins că voi o carte mai tehnică, mai țintită vorbind despre oraș în general.
Lăsând la o parte percepțiile mele exagerate și eronate, am primit o lecție zdravănă în 3D și digital surround. Ben Wilson nu a fost deloc zgârcit, ci a deschis tolba informaților îndopându-l pe cititor până la punctul comei alimentare. Fiecare epocă și metropolă luată în discuție este descrisă cu lux de amănunte reușind să te transpună cu ușurință în acel loc prin care nu puteai ajunge.
De îndată ce mi-am lăsat prejudecățile deoparte, m-am desfătat. A fost interesant mai ales că el alegea un subiect anume care separa o anumită metropolă de celelalte și pleca de acolo în acel portret generos despre care vorbeam mai devreme. Roma își avea faimoasele băi ale lui Caracalla, Londra se lăuda cu cafenelele ce creau rețele sociale informale, iar Parisul era orașul care învăța să comunice kinetic cu locuitorii săi atât de diferiți.
Mi-au plăcut în mod special capitolele despre orașele mesopotamiene, Roma antică, cel despre metropolele extraeuropene dar și cele de la urmă care ne poartă înapoi în contemporaneitate. Am aflat și informații noi, ca de exemplu despre distrugerea orașului Goa de către portughezi sau a portului Malacca, așezări prospere ce nu au putut rezista ambiției și puterii de foc a exploratorilor europeni.
Volumul seamănă bine cu însăși orașul pentru că te ia de mână, te aruncă în vâltoare, te înnebunește cu poveștile sale, te obosește, dar în același timp te ține antrenat și vrei să te lipești de fiecare filă pe care poți afla ceva nou și intrigant. Avem în față o veritabilă enciclopedie ce merită consultată la nevoie.
Deși nu credeam, am fost cu sufletul la gură până la ultima pagină chiar dacă pasiunea mea ține de lucrurile antice, nu de cele vizibile cu ochiul liber. Totuși, descrierea metropolelor americane, New York și Los Angeles și influența globală pe care au deținut-o este uimitoare.
Mai apoi ultimul capitol a fost de asemenea ușor de îndrăgit. E fascinant să urmărești evoluția continuă a orașelor, felul în care acestea se reinventează și încep să ia o formă nouă. În alte părți ale lumii autoritățile înțeleg câtă nevoie este de spațiu verde și fac tot posibilul să-l integreze pentru bunăstarea cetățenilor (nu ca la noi). Sunt multe de zis, dar mai bine ar fi de citit, că merită, poate se lipește ceva de cine trebuie.
Metropolis este o carte ce îmbină toate aspectele unui volum complex. Oferă povești de viață, pastile anecdotice, referințe istorice, analize ale fenomenelor sociale și culturale, o abordare enciclopedică. Închei aici pentru că dacă nu v-am convins până acum, nici nu voi mai găsi cuvinte mai potrivite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu