marți, 6 ianuarie 2015

2014/2015 (partea întâi)

Planuisem sa fac doua postari, una ca recapitulare a anului ce s-a scurs si cealalta ca "predicţie" pentru noul an ce tocmai a început. Dar zilele s-au scurs şi am hotărât să le îmbin pentru a-mi permite să lucrez la alte subiecte pe care poate le voi posta. 

Aşadar, ce a însemnat 2014 pentru mine?

-a fost un an prolific în achiziţionarea de cărţi. (dacă ar fi să vorbesc după buget, poate prea prolific) Anticariate, librarii, târguri de carte au fost recompensate de prezenţa mea acolo. Şi desigur, a portofelului meu.
-ca să rămân în temă, sunt dezamăgit de faptul că nu am reuşit toate provocările livreşti din anul trecut. Sunt o mulţime de cărţi ce mă aşteaptă şi din diferite motive încă o fac; vara trecută a fost una fructuoasă şi multe opere bune mi-au picat în mână. Am învăţat multe, dar cel mai important e că am învăţat  cât mai am de învăţat
-poate în aceeaşi categorie ar putea intra experienţa cinematografică reprezentată de filmul Interstellar, un film de excepţie, care desigur că poate fi criticat, dar a cărui experienţă subiectivă şi intensă nu mi-o poate lua nimeni
-am văzut mult; pofta mea de turist în ţara mea a rămas la fel de nepotolit ca mai înainte; şi anul trecut am depăşit unele bariere ale timpurilor trecute (Braşov, Câmpina, Târgovişte,Târgu Mureş, Curtea de Argeş, Piteşti, Rupea) în vreme ce am revăzut locuri pline de nostalgie (Oradea, Sinaia, Cluj-Napoca,Timişoara)
-am avut ocazia să fiu confundat cu un rabin şi după două zile cu un imam, pentru a demonstra cât de ecumenic te poate face o barbă şi o haină mai lungă. Cu toate acestea, participarea în proiectul Satul biblic a fost una benefică şi care mi-a oferit amintiri plăcute
-peregrinarea prin bisericile Bucureştiului ca avanpremieră a verii africane a fost un moment deosebit, reuşind să îmi largesc mereu felul în care percep biserica. Orizontul unui om este pe măsura călătoriilor sale. Şi cu cât vezi mai mult, poţi înţelege mai mult
-cu siguranţă apogeul a fost experienţa etiopiană şi pentru această ar fi nevoie de o postare întreagă referitoare la lucrurile văzute, trăite, simţite, înţelese. Pot spune cu mâna pe inimă că doar odată cu trecerea timpului am început să recompun timpul petrecut acolo
-un alt lucru important sunt cu siguranţă relaţiile din anul trecut. Prieteni vechi cu care am păstrat legătura sau am întărit-o. Persoane noi care au acceptat să privească dincolo şi să asculte ce vorbeşte o inimă mai înceată la vorbă

Şi cu tot planul meu glorios, se pare că până la urmă, vor rămâne două postări. Viitorul nu-şi găseşte locul în acelaşi spaţiu cu trecutul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu