Sunt unele momente când ţi-e ruşine de ruşinea altora. Chiar dacă ei nu simt nevoia de a exersa acest simplu gest natural. Şi de fapt considera că ei fac totul bine. Oricum, eu am început să simt un uşor discomfort când aud vorbindu-se despre subiectul acesta.
Nu este...nu e un subiect pe care să-l dezbat. Public, cel puţin, să zicem. Nu neapărat că îl evit, doar că nu simt nevoia ca să mă dau cu părerea pentru că părerea mea este irelevanta în acel domeniu. Şi totuşi, un sfat nu strică niciodată. S-ar putea ca persoane în cauză să nu citească această postare. Dar, dacă cunoaşteţi pe cineva care are aceste simptome, duceţi vorbă din gură în gură.
Despre ce vorbesc? Pe româneşte şi din trei cuvinte, despre modalităţi prin care băieţii încearcă "să se bage în seamă cu fetele". E ceva greşit? Deloc, până aici totul merge după scenariul natural şi după porunci de mai sus. Nu-i nimeni care să nu fie nevinovat de crimă aceasta.
Şi totuşi...şi totuşi ceea ce mă frământă şi îmi produce insomnii este modalitatea prin care aceste lucruri se petrec...Pfff, cum să zic eu mai bine şi mai clar de înţeles pentru persoanele care încă mai citesc cuvintele astea fără noimă.
Băieţi,fetele sunt puţin mai deştepte decât atât. Pot spune că am întâlnit fete (în sensul de cunoaştere la nivel strict ne-intalnibil) dintr-un larg spectru, cu diferite înclinaţii, pasiuni şi idei despre lume şi viaţa. Aceasta denotă complexitate. În unele cazuri, confuzie. Din partea altora, dar poate şi din interior. Şi asta e bine. Unele poarta biblioteci în minte, altele numără banii pe care îi cheltuie cu măiestrie. Ok, o diviziune a fetelor pe diferite grade sociale. Şi mai complex. Facultate făcută, poate lansat în publicistica la nivel amator, poate cântat la instrument muzical, sport de echipă, implicare în activităţi publice ca vorbitor etc.
Concluzia: nu începi să vorbeşti cu o astfel de persoană de parcă ai vorbi cu un pisica. E adevărat, femeile sunt asemănate cu pisicile. Fals, pisicile nu au minte. Femeile au. Uneori, mai multă decât trebuie. Ca urmare, se cer pretenţii. Şi mi se pare normal. Ca băiat, nu m-aş însura cu o tipă care să fie cam alfabeata şi să se încurce în ştiinţă. În situaţia de faţă, se aplică îndemnul "fă şi altuia binele pe care ţi-l doreşti".
Şi când o astfel de persoană indica nişte replici de copil de grădiniţă ce nu a descoperit ce înseamnă Pokemon, nu pot decât să-mi pun mâinile în cap. Şi să sper că poate cine o citi lucrul acesta. E nevoie de finesse, de cuvinte întortocheate şi rafinate. Acum îmi dau seama că nu toată lumea a băut vin din acelaşi pahar cu Eminescu, dar nici "cu creionul pe hârtie un mesaj am desenat". E nevoie de stil.
În cel mai bun caz, reuşeşti să creezi măcar impresia că eşti deştept. Şi dacă o păcăleşti, chiar şi pentru scurtă vreme, consider-o o reuşită personală. Că, deh, are facultate făcută şi mai şi gazeta de perete la ea în casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu