Am ajuns în Caransebeș în două zile una cu ploaie, una cu soare. În ambele am reușit să parcurg centrul vechi cu ușurință avînd în vedere că nu-i prea mare. Era dorința mea demult să vizitez orașele bănățene pentru a rememora și imortaliza clădiri de patrimoniu. Și Caransebeșul reprezintă un punct important pe hartă.
E un orășel fără prea multe pretenții, care trăiește încă în umbra complexelor industriale, dar și a realităților sociale care au dus la scăderea populației. La asta a jucat un rol important și lipsa unor posibilități de împlinire financiară pe termen lung. Cu toate acestea, cel puțin din punct de vedere al expunerii turistice se încearcă o atragere de turiști înspre localitate prin refacere de patrimoniu dar și prin anumite activități culturale cu specific tradițional.
Centrul vechi arată chiar bine. Strada Episcopiei e o pietonală cu iz austriac și cu puțină sforțare mentală ai putea să te imaginezi ca mergînd printr-o stațiune montană apropiată de Alpi și nu de Carpați. Clădiri bine îngrijite, renovate cu atenție și un parc cochet. Dincolo de acel arc simbolic ce unește cele două biserici intri într-o piață de dimensiuni potrivite și te poți relaxa într-o atmosferă bonomă. Clădirea Primăriei iese în evidență prin stilul belle epoque, dar și prin nevoia unei renovări urgente.
Continuînd drumul pe strada Mihai Viteazul se va ajunge într-un sens giratoriu marcat de clădirea sinagogii, a unei bănci și a monumentului partizanilor anticomuniști din munții Banatului. Luînd drumul înapoi se pot vedea sediul Poștei și a CN. Traian Doda, o construcție impunătoare. Mai menționez și celălalt parculeț, Ion Dragalina, străjuită de statuia generalului romîn. La capătul parcului se găsește vechea garnizoană a orașului transformată azi în muzeu. Nu e cel mai impresionant muzeu din țara asta, dar se pot afla și vedea informații despre trecutul zonei prin descoperirile arheologice, și orice contribuție bănească, fie și prețul unui bilet este bine primită.
Sincer vorbind Caransebeșul probabil că nu este o destinație turistică și cel mai probabil s-ar preta pentru o vizită de cîteva ore, în timpul unui tranzit. Asta îl face de neocolit pentru cei ce ajung în zonă, pentru că are de oferit cîteva imagini plăcute pe un fond motan și rustic. Dincolo de acesta, rămîne la latitudinea decidenților politici dacă vor să facă mai mult din acel oraș care are potențialul de a deveni măcar un nod important în trasee turistice prin Banat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu