Știam că deschid o carte controversată, despre un subiect care poate zilele astea nu mai e atît de la modă ca în anii trecuți. Îmi aduc aminte prin 2015 cred, citeam cartea Civilizații și tipare istorice a lui Neagu Djuvara. Teza principală a cărții era că toate civilizațiile au un anumit ciclu de viață asemănător cu cel al ființelor vii (asta e super-simplificare). Și plecînd de la civilizațiile antice ajunge în zilele noastre. Și chiar mă întrebam eu care ar putea fi cauza pentru prăbușirea civilizației europene actuale. Peste cîteva luni a început valul puternic de migrații din zona Orientală și unii au început să-și pună întrebări.
Cartea lui Douglas Murray a reușit să se stabilizeze repede în rîndul celor mai bine vîndute volume din anii de după. Ascultasem înainte un interviu cu acesta și eram tare curios să citesc cartea. Nu știam însă că va fi tradusă în limba romînă. Cînd am intrat pe porțile Gaudeamusului și am văzut-o la editura Corint am luat-o în mînă și nu m-am oprit cu ea pînă la casă.
Așadar, se sfîrșește civilizația europeană sau nu? Ce zice domnul Murray? E interesant poate și accentul surprins de titlu. În engleză e Strange death în vreme ce romînii au tradus cu sinucidere, parcă dorind să sublinieze o acțiune voită mai degrabă. Și cam în aceste coordonate se găsește tonul cărții.
Nu știu de ce m-am temut de un ton vehement și poate agresiv în ceea ce privește o problemă delicată și fără un răspuns 100% corect. Deschizi frontierele pentru refugiați sau îi lași pradă suferințelor? Sunt ei responsabilitatea noastră? Cît ar trebui să cedăm din identitatea și valorile noastre pentru a-i acomoda pe cei ce sunt aici? Ce ne facem dacă în cele din urmă viziunea lor despre Europa nu este aceea a unui continent mînat de valorile greco-latine, iudeo-creștine, liberale?
M-am înșelat pînă la urmă. Tonul este unul foarte echilibrat, calm și punctat peste tot cu statistici, știri și informații ce au acoperire. Cumva grosul cărții este ocupat de tratarea anilor recenți în care valul imigranților a întîlnit o creștere masivă, dar merge și în trecut pentru a vorbi despre felul în care Occidentul s-a raportat la reconstrucția postbelică.
Ceea ce critică Murray este în primul rînd oportunismul politic întîlnit de-a lungul întregului spectru, în perioade de timp diferite și în state diferite. De asemenea tentative de mușamalizare ale autorităților sau mai rău tendințe autoritariste îndreptate contra celor care aveau o părere diferită de cea a mainstream-ului momentului. Înseamnă pînă la urmă cedarea unora din valori în schimbul unei ideologii pe care vrem să o susținem.
Evident problema e complexă, conține mulți factori, inclusivi emoționali care uneori pot încurca borcanele. Însă Murray creează un tablou larg, plecînd de la cabinetele celor ce luau decizii pînă în vîltoarea evenimentelor, fiind prezente în tabere de refugiați și vorbind direct cu aceștia. E adevărat că în penultimul capitol creionează o versiune a Europei viitorului, dar pînă la urmă nu putem ști cu siguranță ce va însemna această imigrație masivă pentru continentul nostru.
Nu în ultimul rînd Murray mai vorbește și despre moartea ideilor europene. Despre abandonul gîndirii înalte și despre vina care apasă asupra europenilor făcînd ca tot edificiul să se cutremure din temelii. Ne confruntăm de decenii cu o astfel de retorică și pînă la urmă nu face decît să timoreze și mai mult viitoarele posibile realizări și proiecte care ar putea fi încercate.
Cartea este una bună, dincolo de simpla reluare a evenimentelor de acum cîțiva ani. Poate juca bine rolul unui calup de informații pentru a aduce în minte din nou detaliile acelor zile. Dincolo de aceasta creează un spațiu de gîndire și de discuție referitor la aceste subiecte. Pînă la urmă suntem cetățeni europeni și ar trebui să ne preocupe soarta micii noastre lumi liniștite mai ales acum în perioada unor importante tranziții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu