Finalul a ceva ce nimeni nu aștepta...
Nici nu-mi vine să cred că în 2015 a apărut The Force Awakens. Parcă eram un copilandru pe atunci, mult mai legat de Star Wars un univers care a permeat acea perioadă timpurie a vieții mele. Cu trecerea timpului însă, interesul s-a diluat odată cu viața și cu alte direcții pe care le-am urmat. Dar am mers la The Last Jedi și am fost profund dezamăgit nu atît de mult de problemele canonice pe care le-a deschis filmul, ci de greșelile simple cinematografice. Și eu sunt un tip care lăsă mult de la sine dacă filmul e captivant, amuzant sau măcar are ceva emoțional la mijloc.
Noah și amu Rise of Skywalker. Am să fiu scurt și am să zic cîteva gînduri. Trebuie să-l mai văd odată. A ținut 2 ore jumate și se petrec o muuuulțime de lucruri. Partea bună e că n-a părut lung, ca celălalt care ar fi trebuit să se termine de vreo trei ori. Dar nici fantastic n-a fost. Dar nici nu avea cum să fie.
Tratat ca parte a trilogiei e legat de primul și corectează sau nuanțează lucruri bombardate de al doilea. Așa că pierde timp făcînd aceste mici operații estetice. Așa că lucrurile care ar trebui să aibă greutate devin puțin mai ușoare. Și din nou lucrurile care m-au atins emoțional au fost legat de personajele din Vechea Trilogie. Din păcate nici Rey, Kylo Ren sau Finn nu au reușit să devină personaje cu adevărat rotunde (nici măcar rotunjioare).
Dar nu e un film îngrozitor. Nu e slab, atîta vreme cît nu cauți excelență. E un popcorn flick fără prea multe așteptări la nivel intelectual. Din păcate sunt multe lucruri care nu prea au logică internă sau în afara universului fictiv. Se nasc multe întrebări legate de resurse, timp sau motivația personajelor. Și inspirîndu-se cam prea mult din teatrul grecesc, folosește de prea multe ori tehnica deus ex machina. Dacă apare o problemă, repede apare și soluția. Timpul a fost cel mai mare dușman al filmului ăsta.
Abrams, regizorul, se chinuie să ofere cîteva momente epice și în unele cazuri reușește să stîrnească o reacție emoțională a la Star Wars. Și e adevărat, comparativ cu celălalt film, acesta are mai repede aventura și acțiunea în sînge deși finalul a tras cu ochiul la Avengers: Endgame împrumutînd mici detalii din franciza supereroică.
Mai rămîne întrebarea dacă trilogia asta face parte din canon sau o declarăm deja ca literatură apocrifă. Cei care sunt fani înrăiți deja detestă cu plăcere aceste filme și au motive să o facă. Personal încă nu m-am decis, deși se vede cumva diferența de nivel și de încadrare culturală diferită a seriilor de-a lungul a 40 de ani, spunînd probabil ceva despre evoluția culturii americane în general. Timpul va decide soarta acestor filme și fiecare fan sau simplu telespectator va da un verdict.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu