Nu ar fi cazul să începem să-i spunem Oradea Mare?
Am o relație îndelungată și îndrăgită cu Oradea. S-au făcut nouă ani și nouă momente în care am vizitat orașul de pe Criș. Aș putea spune că am crescut odată cu el, deși adevărul e că uneori orașele ne-o iau înainte și ne lasă în praf. Am fost mereu fascinat de clădirile elegante, renovate și puse în valoare ale centrului vechi (și continui să fiu măcinat de invidie că Aradul e atîîîîît de în urmă).
Venind acasă din Cluj în vacanță, am hotărît să fac o mică escală pentru a revedea orașul și mai ales tîrgul de Crăciun. Și evident, ca un album cu hituri vechi să trec pe lîngă monumentele bine cunoscute și să mă bucur de cele nou restaurate (da, aici patrimoniul este îngrijit și clădirile renovate cresc ca număr anual. Sigur suntem în Romania?)
Gata cu laudele, că or să credeți că sunt plătit. Adevărul e că locul ăsta este frumos, tihnit, amintind de vremurile trecute cu o nostalgie a bunului gust. Da, e enorm de departe de circuitul normal al Drumurilor Romînești (un bucureștean trebuie să sacrifice 2 porumbei pentru a putea supraviețui călătoriei cu CFR din capitală pînă la Oradea). Dar adevărul e că merită să vezi un oraș în care se poate și care ar putea liniștit să stea ca exemplu pentru alte orașe ale țărișoarei noastre.
I m looking at you Arad și București. Dar, pînă atunci enjoy Oradea Mare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu