Anul ăsta a fost destul de complicat și în multe situații mi-a limitat posibilitatea de a citi ce vreau. A fost și o răspîntie avînd în vedere că pe la jumătatea lui mi-am încheiat apoteotic colaborarea cu cei de la Biblioteca Respiro, așa că am putut să-mi îndrept lecturile cam unde am vrut eu. Nu a fost cazul tot timpul și nu mai dezvolt peste aceste cuvinte. Uitîndu-mă la 2018 am văzut multe cărți de referință peste care mi-au căzut ochii. Anul ăsta nu a fost cazul. Mi-a fost greu să scot cîteva cărți demne de menționat. Le-am împărțit în ficțiune și non-ficțiune, dar numărul lor nu e rotund. E croit de împrejurări, dar acestea sunt recomandări în care am încredere.
Ficțiune
- Stăpînul Inelelor, J.R.R. Tolkien. Să ținem cont că autorul a vrut un singur tom cu toate cele trei lucrări. Nu știu ce aș mai putea adăuga în plus față de recenziile mele. E cu siguranță una din cele mai impresionante opere literare ale secolului și nu numai și abia aștept ca într-o zi să o citesc și în engleză.
- Great Gatsby, F. Scott Fitzgerald. Am citit în sfîrșit cartea și am făcut-o în engleză. Wow, o experiență ce gîdilă neuronii și urechea. Sunt unii autori care știu să așeze cuvinte pe pagină în așa fel de nu mai știi de-i adevărat sau ficțiune. Și dincolo de estetic, povestea lui Gatsby este îmbibată în tragism și ipocrizie.
- Mama Noapte, Kurt Vonnegut. Asta e o carte ce se scrie rar și de autori mari. Să ajungi să pui la îndoială ceea ce pare evident și să produci un roman atît de complex cu un subiect atît de controversat dar uman e impresionant.
- Notre Dame de Paris, Victor Hugo. Nu e la nivelul Mizerabililor, dar e acolo sus, amețitor de sus. Zvonurile despre descrieri prea amănunțite ale arhitecturii sunt exagerate, dar totul pare exagerat și epic în acest roman care emană spiritul puternic al romantismului pe fiecare pagină a sa.
- Însemnări din subterană, Fiodor Dostoievski. Numele autorului e o recomandare în sine. Chiar în microroman reușește să scoată la iveală tumultul, contradicția și esența ființei umane confruntată cu o societate ce pare să-l înghită.
Non-Ficțiune
- Pe firul de păianjen al memoriei, Cella Serghi. Sunt fascinat de jurnale și autobiografii ale creatorilor de operă. Și doamna Serghi reușește să dozeze foarte bine evenimentele vieții îmbinate în cadrul tragic al istoriei naționale ce a marcat creșterea și lansarea ei ca romancieră.
- Alt timp nu am, Seneca. Încă nu am citit toate volumele publicate de editura omonimă, dar e mereu o încîntare să citești paginile acestui filozof accesibil chiar și pentru minți mai puțin exersate în gîndiri profunde, mai ales datorită imediatului căruia îi indică noi parametri de trăire.
- Tulburătoarele descoperiri ale harului, Philip Yancey. E o carte așa de puternică și evocatoare care indică standardul după care să fie identificată credința creștină dar care de multe ori reprezintă doar o speranță. Dar multele ilustrații reale oferă speranței un efort mobilizator în plus.
- Naufragiul civilizațiilor/Strania sinucidere a Europei. Le-am citit cam în aceeași perioadă și le-am simțit ca avînd un mesaj similar, identificînd semne ale timpului și încercînd să ducă la niște discuții referitoare la felul în care cultura și societatea se găsește astăzi și drumul pe care îl poate apuca în cazul în care unele lucruri rămîn la fel.
- În așteptarea vocii lui Dumnezeu, Marilyn Hontz. O carte devoțională cum rar am citit, avînd o putere născută din mărturie și realitate, încurajînd spre exemplu personal.
- Anxietatea, Scott Stossel. E așa de bine cînd găsești o carte care te explică și te despachetează în feluri în care nici măcar tu nu le știi despre tine. E bine scrisă și e aproape o enciclopedie a subiectului pornind de la exemple individuale și mergînd pînă la poveștile faimoaselor medicamente ce luptă contra acestui fenomen.
- Plăceri vinovate și datorii împlinite, Dan C. Mihăilescu. Nu se putea găsi o carte mai viu colorată ca vocabular, mai pitorească în descrieri și mai producătoare de nostalgii a unui ev netrăit. Domnul Mihăilescu încă mînuiește cu măiestrie mistria literelor.
Cam atît pentru acum. La mulți ani împliniți și un 2020 spornic în ceea ce privește lectura!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu