Nimic nu este mai ușor în lume ca actul criticii. Îți critici nevasta că nu gătește bine, îl critici pe antrenor că n-are habar cum să bage echipa pe teren, critici guvernul că are viziunea unui pește ce înoată pe fundul mării. E ușor să stai cu picioarele așezate pe masă, cu mâinile pe burtă și să dai din gură.
Pe de altă parte, critica este necesară. E o clară diferență între cei care și-au făcut un hobby din a înțepa orice aspect al existenței, fie că-l înțeleg, fie că nu și cei care o fac cu scopul de a finisa, de a ridica și îmbunătăți un punct șubred dintr-o operațiune. Un bun critic va putea fi amintit peste ani ca unul care a pus o cărămidă la fundația unui lucru extraordinar. Criticul de serviciu va rămâne în amintire ca omul cu barosul care lăsa în urmă resturi de pe urma observațiilor sale.
Poți să fii critic în general sau poți să îți oferi părerea în domeniul în care te pricepi. Un zugrav poate să cântărească fără ezitare munca unui coleg de breaslă. Un mecanic, de asemenea. Ar fi de așteptat, având în vedere că ambii ar trebui să urmărească același standard pentru a obține un produs bun, folositor, iar atunci când cineva deviază de la utilizarea obișnuită, poate fi mustrat și corectat.
O critică poate fi folositoare și poate îndrepta un defect care în timp ar pune în pericol măiestria celui verificat. Mai bine să auzi unele cuvinte ce par aspre mai devreme, decât să le auzi mai târziu când s-ar putea să le accepți cu mai mare greutate. Tocmai de aceea multora nu le place critica, luând-o ca pe un atac la persoană și nu la realizările lor.
Acuma că am făcut un ocol suficient de mare, să vorbim despre ce voiam. Întrebarea din titlu e destul de evidentă. Deși nu am un program strict al postărilor de blog și nici al subiectelor, din timp în timp vorbesc despre cărțile pe care le citesc. Și nu mă sfiesc să explic de ce unele dintre ele nu mi-au plăcut, poate în unii termeni destui de categorici.
Următorul gând ar fi acesta: cum îți permiți tu să critici alte cărți, tu care deși ai publicat, nu ești la același nivel. Ar putea să pară o aroganță să spui despre o carte apărută la Humanitas sau Polirom că îți displace sau că este slabă. Da și nu.
Vorba veche spune că gusturile nu se discută. Unele cărți nu vor plăcea în ruptul capului. La răscruce de vânturi poate să fie studiată ca un clasic, dar eu n-aș mai citi-o a doua oară. Stilul, temele, ideile, personajele, deznodământul s-ar putea să nu fie pe placul unui cititor care va reacționa, uneori violent, și va respinge cartea în întregime. Și are tot dreptul s-o facă.
Chiar dacă ți-ai pus în minte să scrii, rămâi cititor, la fel ca și zecile de mii de compatrioți ai literelor care cumpără cărți de la aceleași librării și anticariate. E faimoasă reacția elegantă dar clară a lui Tolkien când a fost întrebat ce părere are despre romanul Dune. Fără multe comentarii a dat de înțeles că nu a fost un fan. Autorii au dreptul să nu se perieze între ei, după cum o demonstrează istoria literară.
În virtutea acestor nuanțe îmi permit și eu să critic, deși termenul sună aspru. Vorbind strict etimologic, revenind la greaca veche, vorbim despre capacitatea de a judeca, de a oferi o opinie. Demult am renunțat să numesc acele postări cu titlul de recenzii și l-am ales pe cel mai blând de impresii. Până la urmă, mie mi se poate părea o carte fenomenală, dar aceasta nu va ajunge să fie agreată la nivel majoritar. Sau invers, o carte cu bun renume o pot numi neinteresantă.
Va veni și ziua în care ceea ce scriu va fi citit suficient de mult încât să treacă prin ciur și dârmon. O să fie cititori care vor spune că nu e niciun strop de talent pe toate paginile acelea. E dreptul lor. S-ar putea să aibă dreptate și pe alocuri să fi scris cu picioarele. Sper să fiu destul de deschis să accept acele critici. Dacă vin dintr-un interes sincer s-ar putea să-mi folosească. Dacă există doar pentru a trolla, asta-i viața, unii nu au găsit ceva mai folositor de făcut.
Și cu asta, fac o plecăciune și mă uit la muntele de cărți pe care nu-l voi termina de citit. Din timp în timp am să iau câte o pietricică și voi vorbi despre ea. Puteți să găsiți ceva bun în cuvintele mele sau nu. De oprit nu mă voi opri din acest drum. Sper că nici voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu